Baiatul parea ca o ignora.
Sufletul ei plangea de fiecare data cand
treceau unul pe langa celalalt iar el lasa
privirea in jos.
Pleca de la scoala in fiecare zi cu
el,printre alti colegi de clasa. Ziua parea una obisnuita.Batea ceva
mai tare vantul,asta era tot.Ea mergea
ca de obicei singura,cu mainile in
buzunare,incercand sa nu se uite spre
el.S-a hotarat sa nu mai mearga pe jos
cu toti colegii,ci sa ia singura mijlocul de transport in comun.Si-a luat la
revedere de la ei,multi au venit si au
pupat-o pe obraz,cum
obisnuiau.Venise si randul lui sa o
pupe.Ii lua fata inghetata in maini,si o
pupa apasat pe frunte.Fata ii spuse din mers,cu privirea trista:"Wow,pe
frunte,asa,parinteste...Ce bine...",si se
urca in tramvai.
Abatuta,se uita pe geam la oamenii
zgribuliti de frig.Telefonul ii
suna.Mesaj.Citi mesajul,apoi un zambet si o lumina in ochi ii aparura pe
chip.Reciti mesajul.Era de la el.Ii lasa de
inteles ca nu ii este indiferenta,si ca si-
ar fi dorit sa o sarute nu numai pe
frunte.
Fericita,recitea mesajul mereu. Cu ochii la telefon,si cu sunetul vocii lui
in cap,nu observa masina,si nu isi
dadu seama ca se afla in mijlocul
strazii.
A doua zi la scoala,Agnes a absentat.
